Rugăciuni

Doamne, curăţeşte-mă pe mine păcătosul, că niciodată n-am făcut bine înaintea Ta; scapă-mă, deci de vicleanul şi fă să fie în mine voia Ta, ca fără de osândă să deschid gura mea cea nevrednică şi să laud Prea Sfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Din somn sculându-mă, cântare în miez de noapte aduc Ţie Mântuitorule, şi înaintea Ta căzând, strig: nu mă lasa sa adorm în moartea păcatelor, ci mă miluieşte, Cel ce Te-ai răstignit de voie, şi pe mine cel ce zac în lene, grăbind mă scoala şi mă mântuieşte, ca să stau înaintea Ta în rugăciuni; iar după somnul nopţii, să-mi luminezi ziua fără de păcat, Hristoase Doamne şi mă mântuieşte.

Către Tine Stăpâne, Iubitorule de oameni, sculându-mă din somn scap şi spre lucrurile Tale mă nevoiesc, mă rog Ţie, ajută-mi cu milostivirea Ta în toată vremea şi în tot lucrul. Scapă-mă de toate lucrurile cele rele lumeşti, şi de sporirea diavolească izbăveşte-mă, şi mă du întru Împăratia Ta cea veşnică; ca Tu eşti Făcătorul meu şi purtatorul de grijă şi dătătorul a tot binele, şi în Tine este toată nădejdea mea, şi Ţie slavă înalţ, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Care cu multa bunătatea Ta şi cu îndurările Tale cele mari mi-ai dat mie, robului Tău, de am trecut timpul nopţii acesteia fără ispită de toată răutatea pizmaşului, Tu Însuţi Stăpâne, Făcătorule a toate câte sunt, învredniceşte-mă cu adevărata lumina Ta, ca să fac voia ta cu inima luminată, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne, Dumnezeule, Atotţiitorule, Care primeşti de la puterile Tale cele cereşti cântarea Sfintei Treimi, primeşte şi de la noi nevrednicii robii Tai cântarea Sfintei Treimi, şi ne daruieşte ca în toţi anii vieţii noastre şi în tot ceasul, Ţie slava sa-Ţi înălţam : Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Atotţiitorule, Dumnezeul puterilor şi a toate trupurile, Care între cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti; Cel ce ispiteşti inimile şi rărunchii şi tainele oamenilor le ştii cu adevărat, Lumină fără de început şi pururea fiitoare, în Care nu este mutare sau umbră de schimbare, Însuţi Împărate fără de moarte, primeşte rugăciunile noastre pe care le facem către Tine din gurile noastre cele necurate în aceasta vreme a nopţii, îndrăznind pentru mulţimea milelor Tale. Lasă nouă greşelile ce am greşit înaintea Ta: cu cuvântul, cu lucrul, din ştiinţă şi din neştiinţă. Curăţeşte-ne pe noi de toate întinăciunile trupeşti şi sufleteşti,facându-ne pe noi casă Cinstitului şi Sfântului Tău Duh. Şi ne dăruieşte nouă cu inimă veghetoare şi curata să trecem toată noaptea acestei vieţi, aşteptând luminata şi sfânta zi a Unuia Nascut Fiului Tău, a Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, în care va veni pe pământ cu slavă să judece pe toţi şi sa plătească fiecăruia după faptele lui. Ca să nu ne aflăm zăcând şi dormitând, ci priveghind şi sculaţi în lucrarea poruncilor Lui şi să fim gata a intra în bucuria şi camara Slavei Lui celei Dumnezeieşti, unde este glasul celor ce Te laudă şi nespusa dulceaţă a celor ce văd pururea frumuseţea cea nespusă a Feţei Tale; că Tu eşti lumina cea adevărata, Care luminezi şi sfinţeşti toate, şi pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.

Pe Tine Te binecuvântam, înalte Dumnezeule şi Doamne al milelor, Cel ce faci cu noi pururea lucruri mari şi cu anevoie de urmat, slăvite şi prea minunate, care nu au numar. Cel ce ne-ai dat nouă somn spre odihna neputinţelor noastre şi spre repaus de ostenelile trupului celui cu multe osteneli. Mulţumindu-Ţi că nu ne-ai pierdut pe noi cu fărădelegile noastre, ci după obiceiul cel iubitor de oameni Te-ai milostivit şi ne-ai ridicat pe noi a mâneca şi a slăvi Stăpânirea Ta. Pentru aceea ne rugăm bunătăţii Tale celei neasemănate : luminează ochii gândului nostru şi ridică mintea noastră din somnul cel greu al lenii, şi ne deschide gura noastră şi o umple de laudele Tale, ca să putem în linişte a cânta, a Te lăuda şi pururea a ne mărturisi Ţie: lui Dumnezeu Celui slăvit în toate şi de toţi, Tatălui Celui fără de început, împreună şi Unuia-Născut Fiului Tău, şi Prea Sfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne, nu mă lipsi pe mine de binele Tău cel Ceresc.
Doamne, izbăveşte-mă de muncile cele de veci.
Doamne, de am greşit, fie cu mintea, fie cu gândul sau cu cuvântul, sau cu lucrul, iartă-mă.
Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa, uitarea, neîndrăznirea şi de nesimţirea cea împietrită.
Doamne, izbăveşte-mă de toată ispitirea.
Doamne, luminează-mi inima pe care a întunecat-o pofta cea rea.
Doamne, eu ca un om am greşit, iar Tu ca un Dumnezeu îndurător miluieşte-mă văzând neputinţa sufletului meu.
Doamne, trimite mila Ta în ajutorul meu, ca să preaslăvesc Preasfânt numele Tău.
Doamne Iisuse Hristoase, scrie-mă pe mine robul Tău în cartea vieţii şi-mi daruieşte sfârşit bun.
Doamne Dumnezeul meu, măcar ca n-am făcut nici un bine înaintea Ta, ci-mi dă după Darul Tău, să pun început bun.
Doamne, stropeşte inima mea cu roua Darului Tău.
Doamne al cerului şi al pământului, pomeneşte-mă pe mine, păcătosul, robul Tău, ruşinatul şi necuratul, în Împărăţia Ta. Amin.

Doamne, primeşte-mă în pocăinţă.
Doamne, nu mă lăsa pe mine.
Doamne, nu mă duce pe mine în ispită.
Doamne, dă-mi cuget bun.
Doamne, dă-mi lacrimi şi aduceri aminte de moarte şi umilinţă.
Doamne, dă-mi cuget să-mi mărturisesc toate păcatele mele.
Doamne, dă-mi smerenie, curăţie şi ascultare.
Doamne, dă-mi răbdare, voie nebiruită şi blândeţe.
Doamne, sadeşte în mine rădăcina bunătăţilor şi frica Ta în inima mea.
Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc cu tot sufletul şi gândul meu şi sa fac în toate voia Ta.
Doamne, apară-mă de oamenii gâlcevitori, de draci, de patimile trupeşti, şi de toate celelalte lucruri necuvioase.
Doamne, ştiu că faci precum vrei Tu, deci să fie şi în mine păcătosul voia Ta; că binecuvântat eşti în veci. Amin.

Îngerul lui Hristos cel Preasfânt, către tine cad şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, care eşti dat mie de la Sfântul Botez spre păzirea sufletului şi păcătosului meu trup. Iar eu, cu lenea mea şi cu obiceiurile mele cele rele, am mâniat preacurată lumina ta şi te-am izgonit de la mine cu toate lucrurile cele de ruşine: cu minciunile, cu clevetirile, cu pizma, cu osândirea, cu trufia, cu neplecarea, cu neiubirea de frati şi cu ţinerea de minte a răului, cu iubirea de argint, cu necurăţia, cu mânia, cu scumpetea, cu mâncarea cea fără de saţiu, cu beţia, cu multa vorbire, cu gândurile cele rele şi viclene, cu obiceiurile cele rele şi cu îndrăznirea spre păcate, având deosebită voire spre toată pofta cea trupească. O! rea voire a mea, pe care nici dobitoacele cele necuvântătoare nu o au! Dar cum vei putea sa cauţi spre mine, care mă aflu căzut în păcate? Sau cu ce ochi, Îngerul lui Hristos, vei caută spre mine, cel ce m-am împleticit aşa rău în lucruri întinate? Sau cum voi putea să-mi cer iertare faptelor mele celor amare, rele şi viclene, în care cad în toate zilele şi în tot ceasul! Cad dar înaintea ta şi mă rog, păzitorul meu cel sfânt, milostiveşte-te spre mine păcătosul robul tau. Fii mie ajutator şi sprijinitor asupra pizmasului meu celui rău, cu sfintele tale rugăciuni, şi Împăratiei lui Dumnezeu mă fa părtaş, cu toţi sfinţii, acumm şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prea Sfânta Stăpâna mea de Dumnezeu Născătoare, cu sfintele şi preaputernicele tale rugăciuni, izgoneşte de la mine smeritul şi ticălosul robul Tău: deznădăjduirea, uitarea, necunoştinţa, nepurtarea de grijă şi toate gândurile cele spurcate, rele şi hulitoare de la ticăloasa mea inima şi de la întunecata mea minte, şi stinge văpaia poftelor mele, ca sărac sunt şi ticălos. Izbăveşte-mă de multe rele şi aduceri aminte, de năravuri şi de toate faptele cele rele mă izbăveşte, că binecuvântată eşti de toate neamurile, şi se slăveşte prea cinstitul tău nume în vecii vecilor. Amin.

Împărăteasa mea prea buna şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria scârbitilor, acoperitoarea necăjitilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi scârba, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneste-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, ci-l dezleagă precum vrei, că n-am alt ajutor afără de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mangâietoare bună, ci numai pe tine, o! Maică a lui Dumnezeu, ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstita decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul L-ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.

După care se rostesc aceste 12 rugăciuni:

RUGĂCIUNEA ÎNTÂIA (a Sfântului Vasile cel Mare)
Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce eşti împreună-veşnic cu Dânsul şi împreună fără de început, Care pentru multa bunătate, în zilele cele din urmă ai purtat Trup şi Te-ai răstignit, şi Te-ai jertfit pentru noi cei nemulţumitori şi nerecunoscători şi cu sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricata prin păcat, Însuţi Împărate, Cel ce eşti fără de moarte, primeşte şi pocăinţa mea, a păcătosului, şi pleacă urechea Ta către mine şi ascultă graiurile mele, că am greşit, Doamne; greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu sunt vrednic a caută spre înălţimea slavei Tale. Ca am mâniat bunătatea Ta, calcând învăţăturile Tale şi neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, îndelung răbdator şi mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fărădelegile mele, în tot chipul aşteptând întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău : "Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu". Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâinilor Tale, nici nu voieşti pierderea oamenilor, "ci vrei ca toţi sa se mântuiasca şi la cunoştinţa adevărului să vină". Pentru aceasta şi eu, deşi sunt nevrednic cerului şi pământului şi acestei vieţi trecătoare, pentru ca m-am supus cu totul păcatului şi m-am făcut rob dezmierdărilor şi am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura şi zidirea Ta, nu deznădăjduiesc de a mea mântuire, eu ticălosul. Ci nădăjduind în milostivirea Ta cea făr de margini, vin către Tine: primeşte-mă deci şi pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata şi ca pe tâlharul, ca pe vameşul şi ca pe fiul cel pierdut, şi ridică sarcina grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii şi tămăduieşti neputinţele oamenilor; Cel ce chemi la tine pe cei osteniţi şi impovarăţi şi le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătosi, şi mă curăţeşte de toată necurăţenia trupului şi a sufletului. Învaţ-mă sa săvârşesc sfinţenie întru frica Ta, ca, întru curata mărturisirea cugetului meu primind particica sfintelor Tale Taine, sa mă unesc cu Sfântul Tău Trup şi Sânge, şi să Te am pe Tine locuind şi petrecând întru mine împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Aşa, Doamne, Iisuse Hristose, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă împărtaşirea preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu sufletul şi cu trupul, împărtaşindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urma, fără de osândă sa primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtaşirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viaţa de veci şi răspuns bineprimit, la înfricoşătorul Tău scaun de judecată, ca şi eu, dimpreună cu toţi alesii Tăi, să fiu părtaş bunătăţilor Tale celor nestricacioase, pe care le-ai gătit Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care eşti preaslăvit în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A DOUA (a Sfântului Ioan Gură de Aur)
Doamne, Dumnezeul meu, stiu ca nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru ca este cu totul pustiu şi surpat şi nu afli în mine loc potrivit ca sa-Ţi pleci capul. Ci, precum din înălţime Te-ai plecat pentru noi, pleaca-Te şi acum spre smerenia mea. Şi precum ai binevoit a Te culca în peşteră şi în ieslea necuvântătoarelor, aşa binevoieşte a intra şi în ieslea necuvântătorului meu suflet, şi în întinatul meu trup. Şi precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra şi a cina împreună cu păcătoşii în casa lui Simon cel lepros, aşa binevoieşte a intra şi în casa smeritului, leprosului şi păcătosului meu suflet. Şi precum n-ai îndepărtat pe desfrânata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit şi s-a atins de Tine, aşa Te milostiveşte şi de mine, păcătosul, care vin şi mă ating de Tine. Şi precum nu Te-ai scârbit de întinata şi necurata ei gură, ce Te-a sărutat, aşa nu te scârbi nici de întinata şi mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate şi pângărite, şi de limba mea cea cu totul necurată. Ci să-mi fie mie cărbunele preasfântului Tău Trup şi al scumpului Tău Sânge spre sfinţire şi spre luminare, spre însănătoşirea smeritului meu suflet şi trup, spre uşurarea greutăţii greşelilor mele celor multe, spre pază de toată lucrarea diavolească, spre îndepărtarea şi mutarea răului şi vicleanului meu obicei, spre omorârea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobândirea împărăţiei Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase, Dumnezeule, ci increzându-mă în bunătatea Ta cea nespusă şi ca nu cumva rămânând departe prea multă vreme de împărtaşirea Ta, să fiu prins de lupul cel înţelegător. Pentru aceasta mă rog Ţie, Cel ce singur eşti sfânt, Stăpâne: sfinţeşte-mi sufletul şi trupul, mintea şi inima, rărunchii şi măruntaiele, înnoieşte-mă tot şi înrădăcinează frica Ta întru mădularele mele şi sfinţenia Ta fă-o neştearsă de la mine. Şi-mi fii mie ajutător şi folositor, îndreptând în pace viaţa mea, şi învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinţii Tăi, pentru rugăciunile şi mijlocirile Preacuratei Maicii Tale şi ale slujitorilor tai celor fără de trup, ale preacuratelor puteri, şi pentru ale tuturor sfintilor, care din veac au bineplăcut Ţie. Amin.

RUGĂCIUNEA A TREIA (a Sfântului Simeon Metafrastul)
Doamne, Cel ce singur eşti curat şi fără stricăciune, Care pentru nespusa milostivire a iubirii de oameni ai luat toată firea noastră din curatele şi fecioreştile sângiuri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai presus de fire, cu venirea dumnezeiescului Duh şi cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veşnic, Hristoase Iisuse, înţelepciunea lui Dumnezeu, pacea şi puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viaţă făcătoare şi mântuitoare: crucea, piroanele, suliţa, moarte, omoară-mi patimile cele trupeşti, care îmi strică sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăţia iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele viclene, prin gânduri bune şi risipeşte duhurile cele viclene. Cel ce cu Învierea Ta cea de a treia zi şi de viaţă purtătoare ai ridicat pe strămoşul cel căzut, ridică-mă şi pe mine, cel ce am alunecat în păcat, punându-mi înainte lacrimi de pocăinţă. Cel ce cu preaslăvită înălţarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care l-ai luat şi l-ai cinstit cu şederea de-a dreapta Tatălui , învredniceşte-mă prin împărtaşirea Sfintelor Tale Taine sa dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiti. Cel ce prin pogorârea mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe sfinţii Tăi ucenici, arată-mă şi pe mine a fi locaş al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăşi sa judeci toată lumea întru dreptate, binevoieşte sa Te întâmpin şi eu pe nori, pe Tine Judecătorul şi Făcătorul meu, împreună cu toţi Sfinţii Tai, ca neîncetat să Te slăvesc şi să Te laud pe Tine, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A PATRA (a Sfântului Simeon Metafrastul)
Precum voi sta înaintea înfricoşătorului şi nefăţarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumnezeule, primind întrebare şi dând răspuns de relele ce am făcut, aşa şi astăzi, mai înainte de a sosi ziua osândirii mele, stând la Sfântul Tău altar, înaintea Ta şi înaintea înfricoşătorilor şi sfinţilor Tăi îngeri, fiind înduplecat de mărturia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele şi fărădelegile, dându-le pe faţă şi vădindu-le. Ci vezi Doamne, smerenia mea şi-mi iartă toate păcatele mele; vezi că s-au înmulţit mai mult decât perii capului meu fărădelegile mele. Căci ce rău n-am săvârşit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată şi cu faptele am făcut desfrânare şi preadesfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deşartă, înfierbântare la râs, beţie, lăcomie a pântecelui, mâncare peste măsură, răutate, pizmă, iubire de argint, iubire de avuţie, cămătărie, iubire de mine însumi, iubire de mărire, hrăpire, nedreptate, agonisire de ruşine, invidie, grăire de rău, fărădelege; toate simţurile şi toate mădularele mi le-am întinat şi le-am stricat şi de nici o treabă le-am făcut, ajungând cu totul sălaş diavolului. Şi stiu, Doamne, ca fărădelegile mele au covârsit capul meu, dar mulţimea îndurărilor Tale este neasemănată, şi mila bunătăţii Tale cea fără de răutate este nespusă şi nu este nici un păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta preaminunate Împărate, fără de răutate Doamne, fă minunate milele tale spre mine păcătosul; arată-mi puterea bunătăţii Tale, arată-mi tăria milostivirii Tale celei îndurate şi mă primeşte pe mine păcătosul, cel ce mă întorc, primeşte-mă cum ai primit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul şi pe desfrânata. Primeşte-mă pe mine cel ce peste măsură ţi-am greşit şi cu cuvântul, şi cu lucrul şi cu pofta cea fără de cale şi cu gândul cel dobitocesc. Şi precum ai primit pe cei ce au venit în al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic n-au lucrat, aşa mă primeşte şi pe mine, păcătosul; ca mult am greşit şi m-am spurcat şi am scârbit Duhul Tău cel Sfânt şi am mâniat milostivirea Ta cea iubitoare de oameni, cu lucrul, cu cuvântul şi cu gândul, noaptea sau ziua, pe faţă şi într-ascuns, cu voie şi fără de voie. Şi ştiu ca vei pune înaintea mea păcatele mele în acelaşi chip în care le-am făcut şi mă vei întreba de cele ce cu ştiinţă, fără de iertare, am greşit. Ci Doamne, nu cu judecata Ta cea dreapta, nici cu mânia ta sa mă mustri pe mine şi nici cu urgia Ta sa mă pedepseşti. Miluieşte-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci şi zidirea Ta sunt. Că Tu Doamne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate înaintea Ta. Ţie unuia am greşit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei caută la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta. Că eu sunt adâncul păcatului şi nu sunt vrednic, nici în stare a caută şi a privi la înălţimea cerului, din pricina mulţimii păcatelor mele, celor fără de numar; că toate lucrurile rele, închipuirile şi mesteşugirile diavoleşti, toată răutatea iadului, îndemnurile spre păcat, dezmierdările şi alte patimi nenumărate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot păcatul l-am făcut, toată desfătarea neiertată am lăsat să între în sufletul meu. Netrebnic m-am făcut înaintea Ta, Dumnezeul meu, şi înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâtea păcate rele? Doamne, Dumnezeul meu, de mai este pentru mine nădejde de mântuire, de biruieşte iubirea Ta de oameni mulţimea fărădelegilor mele, fii mie Mântuitor şi după îndurările şi milele Tale slăbeşte, lasă, iartă-mi toate câte am greşit Ţie; că s-a umplut de multe rele sufletul meu şi nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi să nu-mi răsplăteşti mie după faptele mele, ci întoarce-mă, sprijineşte-mă, izbăveşte sufletul meu de relele ce au crescut într-ansul şi de agonisirile lui cele cumplite. Miluieşte-mă pentru mila Ta, ca unde s-a înmultit păcatul sa prisosească harul Tău, şi să Te laud şi sa Te slăvesc în toate zilele vieţii mele. Că Tu eşti Dumnezeul celor ce greşesc şi Ţie slava înălţam, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A CINCEA (a Sfântului Ioan Damaschin)
Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oamenilor, ca un bun şi iubitor de oameni, treci cu vederea toate greşelile mele cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, şi mă învredniceşte să mă împărtaşesc, fără de osândă, cu dumnezeiestile, preaslăvitele, preacuratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adăugirea păcatelor, ci spre curăţie şi sfinţire şi spre dobândirea vieţii şi împăratiei ce va să fie, spre zid şi ajutor, spre izgonirea celor potrivnici şi spre pierderea greşelilor mele celor multe; că Tu eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni şi Ţie slavă înălţam, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RRUGĂCIUNEA A ŞASEA (a Sfântului Vasile cel Mare)
Ştiu, Doamne, căci cu nevrednicie mă impărtaşesc cu preacuratul Tău Trup şi cu scump Sangele Tău, şi vinovat sunt, şi osândă mie însumi mânânc şi beau, neputându-mi da seama, precum se cuvine, de Trupul şi Sângele Tău, Hristoase, Dumnezeul meu. Ci îndrăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis : "Cel ce mânancă Trupul Meu, şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru dansul". Deci, milostiveşte-Te, Doamne, şi nu mă pedepsi pe mine păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Şi să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire şi curăţire, spre luminare şi pază, spre mântuirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului, spre izgonirea a toată nălucirea, a faptei rele şi a lucrarii diavoleşti, care se lucrează cu gândul întru madularele mele, spre îndrăznirea şi dragostea cea către Tine, spre îndreptarea şi întărirea vieţii, spre înmulţirea faptei celei bune şi a desăvârşirii, spre plinirea poruncilor şi spre împărtăşirea cu Sfântul Duh, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre răspuns bineprimit la înfricoşătorul Tău scaun de judecată, iar nu spre certare, sau spre osândă.

RUGĂCIUNEA A ŞAPTEA (a Sfântului Simeon Noul Teolog)
Din buze spurcate, din inimă pângărită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primeşte-mi rugăciunea, Hristoase al meu, şi neînlăturându-mi nici cuvintele, nici obişnuintele, nici neruşinarea, dă-mi voie a grăi cu îndrăzneala cele ce voiesc, Hristoase al meu, şi mai vârtos mă şi învaţă ce mi se cuvine a face şi a grăi. Greşit-am mai mult decât desfrânata, care aflând unde sălaşluieşti, cumpărând mir, cu îndrăzneală a venit să ungă picioarele Tale, ale Stăpânului meu Hristos şi Dumnezeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepădat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să ţin şi să sărut picioarele Tale şi cu izvor de lacrimi, ca şi cu nişte mir de mult preţ, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacrimile mele, curăţeşte-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greşelile şi îmi dă îndreptare. Ştii mulţimea răutăţilor mele, ştii şi bubele mele şi rănile mi le vezi dar şi credinţa mi-o ştii, voinţa mi-o vezi şi suspinele mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, Făcătorul şi Izbăvitorul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătura vreo parte. Cele încă nesăvârşite de mine le-au cunoscut ochii Tai şi în cartea Ta se află scrise şi încă cele nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi osteneala câtă este şi toate păcatele mi le iartă, Dumnezeule a toate, încât, cu inima curată, cu gândul înfricoşat şi cu sufletul smerit sa mă împărtăşesc cu Tainele Tale cele preacurate şi preasfinte, cu care se îndumnezeieşte şi se face viu tot cel ce mânâncă şi bea din ele cu inima curată, că Tu ai zis, Stăpânul meu : "Tot cel ce mânâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru dansul". Cu totul adevărat este cuvântul Stăpânului şi Dumnezeului meu, că cel ce se împărtaşeste cu Darurile cele dumnezeieşti şi îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce eşti din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viaţă, suflarea mea, viaţa mea, bucuria mea, mântuirea lumii, pentru aceasta m-am apropiat de Tine, precum vezi, cu lacrimi şi cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvirea de greşelile mele şi să mă impărtaşesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viaţă şi fără de prihană, ca să rămâi precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să nu mă răpească cu vicleşug înşelătorul, aflându-mă depărtat de harul Tău, şi înşelându-mă să mă îndepărteze şi de îndumnezeitoarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta şi cu căldură strig către Tine: Precum pe fiul cel pierdut şi pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, aşa mă primeşte şi pe mine, desfrânatul şi spurcatul, Milostive, care cu suflet umilit vin acum la Tine. Ştiu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greşit Ţie, nici a făcut faptele pe care le-am făcut eu. Dar şi aceasta ştiu, ca mărimea greşelilor mele şi mulţimea păcatelor mele nu covârşesc răbdarea cea multă a Dumnezeului meu, nici iubirea Lui de oameni cea înălţa; ci pe cei ce fierbinte se pocăiesc, cu mila îndurării îi curăţeşti şi îi luminezi şi cu lumina îi uneşti, părtaşi Dumnezeiririi Tale făcându-i fără pizmuire, şi lucru străin de gândurile îngeresti şi omeneşti vorbeşti cu ei, de multe ori, ca şi cu niste prieteni ai Tăi adevăraţi. Acestea mă fac îndrăzneţ, acestea îmi dau aripi, Hristoase al meu, şi punându-mi nădejdea în multele Tale binefaceri faţă de noi, bucurându-mă şi cutremurându-mă, cu focul mă impărtaşesc, iarbă uscată fiind eu, si, străină minune, mă răcoresc nears, ca rugul de demult, care, aprins fiind, nu se mistuia. Pentru aceasta, cu gând mulţumitor şi cu mulţumitoare inimă, cu mulţumitoare mădulare ale sufletului şi ale trupului meu mă închin şi Te măresc şi Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu adevărat eşti binecuvântat, acum şi în veci. Amin.

RUGĂCIUNEA A OPTA (a Sfântului Ioan Gură de Aur)
Dumnezeule, slăbeşte, lasă, iartă-mi toate greşelile câte ţi-am greşit Ţie, sau cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau cu neştiinţă, toate mi le iartă ca un bun şi de oameni iubitor. Şi pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tai îngeri, ale sfintelor puteri şi ale tuturor sfinţilor care au bineplăcut Ţie în veac, binevoieşte ca fără osândă să primesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi sfântul Tău Sânge spre tămăduirea sufletului şi a trupului şi spre curăţirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A NOUA (a Sfântului Ioan Gură de Aur)
Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acoperământul sufletului meu, ci de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei sa locuieşti întru mine, îndrăznind mă apropii. Porunceşte-mi, şi voi deschide uşile pe care Tu Însuţi le-ai zidit şi intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră şi luminează cugetul meu cel întunecat. Şi cred ca aceasta vei face, că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameşul care s-a pocăit nu l-ai alungăt, nici pe tâlharul care a cunoscut împărăţia Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a pocăit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toţi care au venit la Tine cu pocăinţă i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, Cel ce singur eşti binecuvântat totdeauna, acum şi în vecii nesfârşiti. Amin.

RUGĂCIUNEA A ZECEA (a Sfântului Ioan Gură de Aur)
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbeşte, lasă, milostiveşte-Te şi-mi iartă mie păcătosului, netrebnicului şi nevrednicului robului Tău căderile în păcat, smintelile şi greşelile mele toate câte am păcătuit faţă de Tine, din tinereţile mele până în ziua şi în ceasul de acum, fie cu ştiinţă, fie din neştiinţă, cu cuvântul sau cu fapta, sau cu gândul, sau cu cugetul, cu deprinderile şi cu toate simţurile mele. Şi, pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată, ocrotitoare şi izbăvitoare a mea, învredniceşte-mă fără de osândă să mă impărtaşesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viaţă făcătoarele şi înfricoşătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, spre sfinţire, spre luminare, spre tărie, spre vindecăre şi spre sănătate sufletului şi a trupului şi spre ştergerea şi pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor şi a deprinderilor mele celor rele, şi a nalucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene şi întunecate. Că a Ta este împărăţia şi puterea, slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A UNSPREZECEA (a Sfântului Ioan Damaschin)
Înaintea uşilor casei Tale stau şi de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai îndreptat pe vameşul şi ai miluit pe cananeeanca şi ai deschis tâlharului uşile raiului, deschide-mi şi mie îndurările iubirii Tale de oameni şi mă primeşte pe mine, cel ce vin şi mă ating de Tine, ca pe desfrânata şi pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămăduire, iar aceea, cuprinzând preacuratele Tale picioare, a dobândit dezlegare de păcate. Iar eu, ticălosul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primeşte ca şi pe dânsele, şi-mi luminează simţirile cele sufleteşti, arzând nelegiuirile păcatelor mele, pentru rugăciunile celei ce fără de sămânţă Te-a născut pe Tine, şi ale puterilor cereşti, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.

RUGĂCIUNEA A DOUĂSPREZECEA (a Sfântului Ioan Gură de Aur)
Cred Doamne şi mărturisesc, că Tu eşti cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care ai venit în lume să mântuiesti pe cei păcătoşi dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred ca acesta este Însuşi preacurat Trupul Tău şi acesta este Însuşi scump Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: Miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu lucrul, cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă şi mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale taine, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.

Mergând să te împărtaşeşti, să zici în taină aceşte stihuri ale lui Metafrast:
Iată mă apropii de Sfânta Impărtaşire Şi impărtaşindu-mă, Doamne, să nu mă arzi. Că Tu eşti foc, şi arzi pe cei nevrednici, Ci, curăţeşte-mă de toată întinarea.
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneste-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.
Sângele Cel îndumnezeitor, privind, te spăimântează, omule, Că foc este şi arde pe cei nevrednici. Dumnezeiescul Trup mă îndumnezeieşte şi mă hrăneşte, Îmi îndumnezeieşte sufletul, şi-mi hrăneşte minunat mintea.
Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hristoase, şi m-ai schimbat cu dumnezeiască Ta dragoste: ci arde cu focul cel fără de materie păcatele mele şi mă învredniceşte a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, ca de amândouă veselindu-mă, sa slăvesc, Bunule, venirea Ta. Întru strălucirile sfinţilor Tăi, cum voi intra eu, nevrednicul? Că de voi îndrăzni să întru în cămară, haina mă vădeşte că nu este de nuntă, şi voi fi legat şi lepădat de îngeri. Ci curăţeşte, Doamne, întinăciunea sufletului meu şi mă mântuieşte, ca un iubitor de oameni.

RUGĂCIUNE
Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curăţirea şi sfinţirea sufletului şi a trupului şi spre arvunirea vieţii şi a împăratiei ce va să vie. "Iar mie bine-mi este a mă lipi de Dumnezeu şi a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele".
Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi, părtaş mă primeşte, că nu voi spune vrăjmaşilor Tai taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie: Pomeneste-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.