St Cyprian and Justina

Cela ce mai înainte ai fost învăţător răutăţii şi te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Iustina, şi ca un păstor înţelept, din spinii înşelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, şi pe noi credincioşii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor şi de razele minunilor tale, întăreşte-ne ca să-ţi cântam ţie: Bucură-te, Sfinţite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Cuvinte duhovniceşti

Când nu e luptă, nu sunt nici virtuţi; când nu ne sunt puse la încercare credinta şi dragostea, nu putem şti dacă avem credincioşie şi iubire către Dumnezeu. Credinţa, nădejdea şi dragostea noastră pot fi manifestate numai în situaţii de luptă, în condiţii grele şi apăsătoare, subiective sau obiective, la boală, la necaz, la lipsuri. (Sf Ioan de Kronstadt)

Chiar pe Cruce Hristos nu s-a ascuns oamenilor. A făcut din întreaga creaţie martor al prezentei Creatorului ei.
(Sf Atanasie din Alexandria)


+++

Sfântul Serafim de Sarov - DESPRE DOBÂNDIREA SFÂNTULUI DUH

Fiecare faptă bună, făcută din dragoste pentru Hristos, ne daruieşte harul Duhului Sfânt, dar rugăciunea ne dă acest har în mod deosebit, pentru că întotdeauna este la îndemână, ca o unealtă de dobândire a harului Duhului Sfânt. Rugăciunea este la îndemâna oricui, bogat ori sărac, nobil ori umil, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos.

Dobândeşte harul Duhului Sfânt şi prin practicarea celorlalte virtuţi, de dragul lui Hristos. Fă negoţ duhovnicesc cu ele; fă negoţ cu acelea care îţi aduc profitul cel mai mare. Strânge capital din belşugul harului lui Dumnezeu, adună-l în banca cea veşnică a lui Dumnezeu, care îţi va aduce dobândă nematerialnică, nu patru sau şase procente, ci sută la sută pentru o rublă duhovnicească, şi chiar nesfârşit mai mult decât atât. De pildă, dacă rugăciunea şi privegherea îţi dau mai mult har de la Dumnezeu, roagă-te şi priveghează; dacă postirea îţi dă mult din duhul lui Dumnezeu, posteşte; dacă milostenia îţi dă mai mult, fă pomeni. Măsuraţi fiecare virtute făcută din dragoste pentru Hristos în acest fel.

Când Domnul nostru Iisus Hristos a împlinit întreaga lucrare a mântuirii, după Învierea Sa, a suflat asupra Apostolilor, a restaurat suflarea de viaţă pe care o pierduse Adam, şi le-a dat lor acelaşi har al Prea Sfântului Duh al lui Dumnezeu de care s-a bucurat Adam. Dar asta nu a fost tot. Le-a mai spus că este mai bine, pentru ei, ca El să meargă la Tatăl, pentru că dacă nu s-ar duce, Duhul n-ar mai veni în lume. Dar dacă El, Hristosul, se duce la Tatăl, Îl va trimite pe Acesta în lume, şi El, Mângâietorul, îi va îndruma pe ei şi pe toţi ceilalţi ce le vor urma învăţăturile întru deplinătatea adevărului, şi le va aminti tot ce le-a spus El pe când era încă în lume. Ce a fost apoi făgăduit a fost har peste har(Ioan 1:16).

Apoi, în ziua Rusaliilor, El le-a trimis în mod solemn, într-un vânt puternic, Sfântul Duh, în chipul unor limbi de foc, care i-au luminat pe fiecare dintre ei, au intrat întru ei şi i-au umplut de puterea arzătoare a harului dumnezeiesc, care suflă ca şi cu roua şi lucrează cu bucurie în sufletele care iau parte la puterile şi faptele sale (Fapte 2). Şi acest har arzător al Sfântului Duh, care ne este dat nouă tuturor, celor credincioşi în Hristos, prin Taina Sfântului Botez, este pecetluit prin Taina Mirungerii pe părţile osebite ale trupului nostru, după cum este rânduit de către Sfânta Biserică, păstrătoare veşnică a acestui har. Se spune: Pecetea darului Sfântului Duh. Dar ce poate fi mai important şi mai preţios pe pământ, decât darurile Sfântului Duh, care ne sunt trimise de sus, în Taina Sfântului Botez? Acest har al botezului este atât de mare şi atât de indispensabil, atât de trebuitor pentru om, încât nici chiar un eretic nu este lipsit de acesta până la moarte; adică, până la sfârşitul perioadei hotărâte de pronia dumnezeiască, ca o încercare de-o viaţa a omului pe pământ, pentru a se vădi ce va putea săvârşi acesta (în timpul acestei perioade care i-a fost dăruită de Dumnezeu) cu mijloacele puterii harului, care i-a fost dat de sus.