Taina Cununiei
Căsătoria este în general văzută ca o înțelegere din dragoste și cu bucurie între un bărbat și o femeie care au ales să își trăiască viața împreună; această înțelegere este adesea pecetluită printr-o ceremonie civilă. În Biserica Ortodoxa căsătoria este considerată o taină. Numim căsătoria "taină" deoarece ceva negrăit, care nu poate fi explicat în termeni exclusiv raționali, se întâmplă atunci când un bărbat și o femeie vin în fața lui Dumnezeu și cer binecuvântarea să fie uniți, spre a deveni un singur trup. Viața pe care cuplul a ales sa o împartă este integrata în viața sacramentală a Bisericii. De la început, Dumnezeu Însuși a instituit Sfânta Taină a Căsătoriei, ceea ce a confirmat Domnul Nostru Iisus Hristos prin prezența Sa la nunta din Cana Galileii. Astfel Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; bărbat și femeie i-a creat. Și Dumnezeu i-a binecuvântat, și le-a zis: "creșteți și vă înmulțiți și umpleți pamântul..." Bărbatul își lasă tatăl și pe mama sa și se unește cu soția sa și sunt amândoi un trup. (Facerea, 1:27-28, 2:24). Astfel cei doi nu mai sunt doi ci devin un singur trup. Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă. (Matei, 5-6).
Din perspectiva credinței ortodoxe, în căsătorie bărbatul și femeia sunt uniți în Hristos care este prezent permanent în viața lor, deschizându-le drumul catre Împaratia Cerurilor. Căsătoria este unirea tainică dintre un bărbat și o femeie și această unire reflectă taina lui Hristos și a Bisericii Sale.
Pregatirea pentru căsătorie are două aspecte: exterior și interior. Este la fel de important pentru cuplu să se pregateasca sufletește asa cum se îngrijesc de pregătirea rochiei de nuntă, recepție etc.
Cuplul ce va forma viitoarea familie trebuie să știe că nu se poate celebra Sfânta Taină a Cununiei în anumite zile de peste an. De aceea este foarte important să se consulte preotul cu privire la alegerea datei căsătoriei inainte de a face alte aranjamente. Se recomandă ca perechea care se va căsători să discute cu preotul, să participe la sfintele slujbe. Preotul poate recomanda postul și spovedania și împărtășirea cu Sfintele Taine, ca parte din pregatirea pentru căsătorie, cât și alegerea unui sfânt ocrotitor al familiei.
Completarea formularelor și a documentelor necesare căsătoriei se face în urma discuției cu preotul. Căsătoria civilă trebuie să aibă loc inaintea celei religioase. Dovada căsătoriei civile trebuie să fie inclusă în documentația pe care cuplul o întocmește în vederea cununiei religioase. Vă rugăm contactați preotul pentru a face aranjamentele necesare.
Deoarece căsătoria este o taină a Bisericii și nu doar o ceremonie legală, nașii trebuie să fie membri activi ai Bisericii Ortodoxe, căsătoriți în Biserica Ortodoxă, formând o familie model. Este bine ca viitorii miri să se roage pentru ca Bunul Dumnezeu să-i binecuvinteze cu nași vrednici care să le fie sprijin și ajutor de-a lungul vietii.
ContribuțiiBisericile au cerințe variate în privința contribuțiilor financiare pentru săvârșirea Sfintei Taine a Cununiei. Aceasta contribuție ar trebui să fie vazută ca o ofrandă a noii familii întemeiate adusă în semn de mulțumire lui Dumnezeu.
Semnificații duhovnicești ale slujbei Sfintei Taine a Cununiei
1. Logodna
Doamne, care Te-ai logodit pe Tine cu Biserica neamurilor ca și cu o fecioară curată, binecuvintează și această logodnă, și unește-i și îi păzește pe acești robi ai Tăi în pace și bună înțelegere. Slujba Sfintei Cununii începe cu logodna. Preotul se roagă lui Dumnezeu să binecuvinteze cuplul, ca aceștia sa trăiasca în unitate și armonie: Unește-i cu unitatea care vine de la Tine. Căci Tu Doamne ai creat dintru început bărbat și femeie, și prin Tine femeia s-a legat de bărbat ca ajutor și spre dăinuirea neamului omenesc...
2. Cununiile
Imediat după logodnă are loc slujba cununiei, marcată de unirea mâinilor, punerea cununiilor și gustarea din același pahar. Preotul unește mâinile celor doi spunând: Doamne, trimite acum mâna Ta din cămara Ta cea cerească și unește pe robul tău (numele) cu roaba ta (numele) căci numai prin tine soția e unită bărbatului. Unește în asemănarea minții lor. Încununează-i pe ei într-un singur trup. Această lucrare a preotului de unire a mâinilor celor doi arată că doar Biserica face din unirea bărbatului cu femeia o realitate deplină.
Punerea cununiilor este o un alt moment solemn din slujba sfintei cununii, bogată în semnificații teologice. Încununează-i pe ei cu mărire și cu cinste, astfel rostește preotul când cuplul este încununat. Acest gest liturgic asociază încununarea cu venirea lui Hristos din Cer cu "slavă și putere". Cununiile reprezintă "cununa neveștejită a slavei" făgăduită celor credincioși. Rugăciunile de binecuvântare care evocă și invocă pe sfinți asează noua familie sub puterea Crucii, care este scara către Împărăția Cerurilor. Nu întâmplător sunt amintiți martirii deoarece cununiile sunt simboluri și ale martiriului, ca expresie a iubirii jertfelnice ce poate merge până la sacrificiul suprem.
Asocierea dintre martiriu și căsătorie nu este întâmplătoare trimițând la încercările și greutățile care pot să apară într-o căsnicie. Totuși, referința la martiriu nu e o invocare "morbidă" a suferinței, ci arată calea solemnă pe care cei căsătoriți pășeșc împreună în Hristos și cu Hristos, depășind toate încercările și suferințele prin bucuria pe care El o aduce în viața lor ca răspuns la credința lor. Aceasta distinge o căsătorie creștină de o simplă relație de parteneriat.
Lectura din Apostol și pericopa evanghelică subliniază relația apropiată dintre căsătorie și viața în Biserică. Citirea din Epistola catre Efeseni a Sf Ap Pavel (5: 20-33) arată cum inspirația pentru dragostea reciprocă și respectul în căsătorie e dat chiar de Însuși Domnul Iisus Hristos. Citirea din Sf Evanghelie de la Sf Ap și Evanghelist Ioan (2:1-11) care descrie prezența lui Hristos la nunta din Cana Galileii și miracolul transformării apei în vin, ne amintește de Sf Liturghie, în care Hristos Se oferă pe Sine Însuși credincioșilor, Trupul și Sângele Său, în jertfa Euharistică. Citirea Evangheliei ne pregătește pentru următoarea parte a ceremoniei.
3. Paharul comuniunii
In Biserica primară, căsătoria era împlinită prin împărtășirea cu Sfintele Taine la Sf Liturghie. Preotul binecuvintează o cupă cu vin și o oferă cuplului ca să le amintească de viața comună pe care o vor împărți. Deși aceasta nu e cupa de împărtașanie, ea amintește de împărtașirea euharistică din trupul tainic și sângele lui Hristos. Cand preotul le oferă celor doi cupa, el cântă: Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema.
După aceea urmează o procesiune, numită dansul lui Isaia. Este mai mult o procesiune decât un dans și
se cheamă al Isaiei deoarece atunci când această procesiune începe, e menționată profeția lui Isaia
7:14: Fecioara a avut în pântece și a nascut Fiu pe Emanuel, pe Dumnezeu și omul. Rasaritul este
numele Lui, pe care marindu-L pe Fecioara o fericim. Perechea, împreună cu preotul și nasii,
înconjoară masa pe care se găsește Sf Evanghelie așa cum îngerii se învârt în jurul tronului lui
Dumnezeu, sugerându-se astfel vocația sfântă a căsătoriei.
Binecuvantarea nupțială se face în numele Preasfintei Treimi, accentuând astfel caracterul sacramental al unirii dintre bărbat și femeie.Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea cea întru tot sfântă și de o ființă și începătoare de viață, o Dumnezeire și o împărăție, să va binecuvinteze pe voi. Să vă dea vouă viața indelungata, nastere de prunci buni, spor în viața și în credința. Sa va umple pe voi de toate bunătățile cele pământești și să vă învrednicească și de desfătarea bunătăților celor făgăduite; pentru rugăciunile Preasfintei Născatoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților.
"Cresteți și vă înmulțiți, și stăpâniți pământul...". Copiii sunt darul prin care Dumnezeu binecuvintează căsnicia. Aceasta nu înseamnă ca o căsătorie nu are valoare dacă cuplul nu poate avea copii. Totodată, aducerea pe lume a copiilor nu trebuie evitată sau împiedicată din motive egoiste.
În Efeseni 5:33, Sf Ap Pavel se adresează cuplurilor căsătorite astfel: "supuneți-va unul altuia din supunere față de Hristos". Această frază a fost de multe ori utilizată greșit și neînțeleasă. Impunerea forțată a ascultării este un semn al păcatului și nu este demnă de un creștin. Ceea ce Sf Ap Pavel recomandă este respectul reciproc și dragostea curată în Hristos. Idealul crestin de căsătorie e viața care are în centru pe Hristos și asigură o relație armonioasă și sensibilă care pregatește cuplul pentru Împărăția lui Dumnezeu de aici și acum. Sf Ap Pavel vede cuplul căsătorit ca un simbol al unității dintre Hristos și Mireasa Sa, Biserica. "Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică." (Efeseni 5:32). Sf Ap Pavel se adresează femeilor, menționând cum trebuie să se supună bărbaților așa cum Biserica se supune lui Hristos. În egală măsură, cuvintele lui se adresează și bărbaților: "Soților, iubiți-vă soțiile, așa cum Hristos a iubit Biserica..." (Efeseni, 5:25). Si cum a iubit Hristos Biserica? S-a smerit pe Sine, a suferit și a murit pentru Ea, așa cum mentionează Sf Ap Pavel: "S-a dat pe Sine pentru Ea."
(Traducere și adaptare dupa draft-ul documentului Adunării Episcopale Pan-Ortodoxe din Marea Britanie și Irlanda despre Taina Căsătoriei, care se gasește aici. Textele din slujba cununiei le puteți găsi aici.)